SURORILE FRANCISCANE
MISIONARE DE ASSISI

În parohia noastră este prezentă şi o comunitate de surori franciscane, fiind de un real ajutor în activităţile pastorale şi sociale dezvoltate de comunitatea noastră.

Date istorice

Institutul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi a fost fondat în oraşul Sfântului Francisc, la Assisi (Italia), în anul 1702, de către Pr. Giuseppe Antonio Marcheselli, frate franciscan conventual (născut pe data de 20 februarie 1676, la Casalmaggiore şi decedat în ziua de16 mai 1742, la Assisi) şi de Angela Maria del Giglio, Terţiara franciscană (născută pe data de 7 februarie 1658, la Vicenza şi decedată în ziua de 2 noiembrie 1736 la Assisi).

În anul 1702, după întâlnirea dintre fratele minor conventual, Pr. Giuseppe Antonio Marcheselli şi terţiara franciscană, Angela Maria del Giglio, a luat naştere în Assisi, lângă Mormântul Sfântului Francisc, o „Mică Adunare”: un grup de terţiare, care, după idealul fondatorilor, s-au simţit chemate să trăiască Evanghelia întocmai cum voia Sfântul Francisc.
Mica Adunare, care în decursul a trei secole a avut diferite nume, astăzi se numeşte Institutul Surorilor Franciscane Misionare din Assisi. Timp de 200 de ani, surorile au fost prezente numai în oraşul Assisi, fiind cunoscute de toţi ca Surorile „del Giglio”.
Prima comunitate numită „Mica Adunare” având carisma fondată pe cuvintele cheie: „A-l vrea numai pe Dumnezeu”, şi-a asumat valorile evanghelice şi franciscane pe care noi surorile ne străduim să le trăim. Acestea sunt:

  • pocăinţa – un drum continuu de convertire;
  • rugăciunea – înţeleasă ca adoraţie, contemplaţie şi o continuă trăire la prezenţa lui Dumnezeu recunoscându-l în toate creaturile şi în evenimentele vieţii;
  • viaţa fraternă în comunitate – trăită în simplitate şi sărăcie din iubire faţă de Cristos sărac şi răstignit şi după exemplul Bisericii primare;
  • exercitarea faptelor de milostenie – primirea şi ospitalitatea, ajutorarea şi susţinerea familiilor în dificultate, asistenţa acordată bolnavilor şi bătrâni-lor, educarea copiilor şi a tinerilor, diferitelor forme de evanghelizare.

În anul 1919 surorile au fost chemate în România de către fratele franciscan conventual Ulderico Cipolloni, administrator apostolic al Episcopiei de Iaşi.
Necesitatea cea mai acută a timpului respectiv era aceea de a se ocupa de copiii rămaşi orfani în urma Primului Război Mondial oferindu-le hrană, educaţie şi o perspectivă de muncă. Astfel, s-au deschis două orfelinate: la Hălăuceşti pentru fete şi la Huşi pentru băieţi.
Această misiune a fost de scurtă durată deoarece, în anul 1949 toate comunităţile religioase au fost desfiinţate. În această perioadă a comunismului surorile au păstrat cu sfinţenie idealul religios, purtând cu demnitate crucea acestor ani împreună cu Isus, fără a uita că I-au jurat credinţă până la moarte.
Începând cu anul 1989, Familia noastră religioasă a reuşit să se reunească. Surorile în vârstă s-au reîntorc în comunităţile pe care le lăsaseră cu mulţi ani în urmă şi lor li s-au alăturat surorile mai tinere din timpul clandestinităţii.
În prezent Institutul are un număr de peste 100 de surori românce.
Suntem prezente atât în Dieceza de Iaşi cât şi în Arhidieceza de Bucureşti, unde ne desfăşurăm activitatea mai ales în parohii ajutându-i pe copii, adolescenţi, tineri şi bătrâni, participând la corurile parohiale, activităţile de cateheză şi îngrijindu-ne chiar şi de curăţenia bisericilor. De asemenea, surorile fac diferite vizite şi ajută familiile sărace în zonele unde suntem prezente şi, de câţiva ani, ne îngrijim şi de copii infectaţi de virusul SIDA.

Comunitatea Surorilor Franciscane la Luizi-Călugăra a fost deschisă în ziua de 7 noiembrie 1992, prin donaţia casei făcută de membrii familiei Farţade Gheorghe.
În primii 4 ani, prezenţa a fost una discretă datorită surorilor în vârstă, iar ajutorul oferit era acela al rugăciunii şi al exemplului cu viaţa.
Din anul 1997 activitatea surorilor s-a extins mai mult datorită forţelor noi prin prezenţa surorilor tinere, astfel a început cateheza cu copiii şi tinerii, vizitarea bolnavilor, îngrijirea spirituală prin ducerea Sfintei împărtăşanii la unii bolnavi şi întrajutorarea familiilor nevoiaşe. Toate aceste activităţi s-au continuat până astăzi iar noi încercăm să ducem mai departe dorinţa fondatorilor noştri de a fi în slujba Bisericii şi a celor nevoiaşi.
Actualmente comunitatea de la Luizi-Călugăra este formată din şase surori:

  • Sr. Veronica Antal;
  • Sr. Varvara Grosu;
  • Sr. Varvara Poloţcu;
  • Sr. Gabriela Pal;
  • Sr. Mihaela Percă;
  • Sr. Cristina Reti.

 

Toate spre mai mare slavă a lui Dumnezeu!

Sr. Lenuţa Enăşcuţ

conventul-surorilor-franciscane

Casa Surorilor Franciscane Misionare de Assisi